Asa cum am expus in Biografie, in lupta cu Absolutul, pe parcursul a mai multi ani terestrii de inexistenta, cea mai evidenta perioada a fost intre finalul anului 1997 si inceputul lunii iulie 1998.Intreaga perioada de timp era inclusa la mod propriu in ultimul an de liceu.Inaintea celebrului Bacalaureat - editia 1998 - teoretic nu era necesar sa depui eforturi disperate pentru a trece toate examenele (vitale !).Pentru mine Bacalaureatul "98 era unul ca toate celelalte poate ceva mai real comparativ cu situatia de pana atunci, dar daca trebuie sa lupti impotriva necunoscutului nedefinit disperarea NON STOP nu e de ajuns.Mi-am fost propus
sa iau bacalaureatul cu note relativ normale si demonstrabile teoretic insa pentru aceasta trebuia sa lupt impotriva dependentei anormale impuse de cauze reale care nu au nici o legatura cu bacalaureatul. Mai exact trebuia sa lupt impotriva conditionarilor coordonatoare impuse cu mult timp inainte. Astfel trebuia sa accept lupta impotriva unei cauze care nu tinea cont de dependenta mea de studiu, de aspiratiile reale pe care le manifestam vizibil pe parcursul anilor de studiu.

Daca elimin metodele extreme care pot modifica radical situatia, imi ramanea o singura posibilitate: sa studiez excesiv in speranta ca imi voi dobandi independenta si pana la urma voi avea acces la dreptate si adevar.

          Chiar daca nu am reusit totusi am acumulat o experienta pozitiva: ce poate fi mai frumos decat sa te sacrifici pentru apararea adevarului.Asadar trebuia sa studiez excesiv, sa ma pregatesc "fortat" folosindu-mi toate resursele.Am inceput prin reducerea numarului de ore de somn (6 ore) si deci 15 ore de studiu din 24 in octombrie-noiembrie 1997, apoi 5.5 - 6 ore de somn in decembrie pentru ca incepand din ianuarie 1998 sa declansez adevarata lupta.Bazandu-ma pe faptul ca un om fizic normal rezista cu 4 ore de somn din 24 (de exemplu Mircea Eliade), mi-am propus sa ating si sa depasesc posibilitatile pe care le consideram obligatoriu infinite.astfel in ianuarie si februarie am limitat timpul de somn la 5 ore am crescu timpul de studiu la 17 ore, pentru ca spre primavara sa reusesc sa reduc timpul de "repaus inutil" la 4 sau 3 ore din 24.Ma simteam foarte bine dispus cu 10 minute inainte de a adormi (normal dupa 3 noaptea).Profitand de conditiile oferite (temporare) care imi favorizau timp de somn minim si activitate aproape maxima pentru studiu (maxima este pentru 0 ore de somn!), ma jucam pur si simplu cu Absolutul.
Totusi eu consideram ca invatam prea putin, si ca nu voi putea invinge "negativul" - conditionarile impuse inexplicabil din punnct de vedere spiritual ortodox.

          Am sustinut ritmul constant de 3 - 3.5 - 4 ore de somn pana in penultima noapte dinaintea ultimului examen de bacalaureat: Geografie.Ultima noapte inainte geografiei,un obiect pentru care am manifestat pasiune de la varsta de 10 ani am transformat-o integral in ore de studiu.Erau clipe fericite. Uram somnul consumator de timp.De fapt somnul nu mai avea acum nici un efect asupra examenelor vitale.Am inlocuit notiunea de repaus absolut cu cea de aprofundare excesiva absoluta a materiei de examen.Adevarata odihna era pentru mine timpul petrecut in fata mesei de lucru, fiindu-mi bine cunoscut ca trebuia sa ating Absolutul si sa lupt pentru adevar si dreptate divina.
Colegii mei, daca cunosteau adevarul in profunzime despre mine in acea perioada de pregatire si scopul pentru care luptam, puteau cu usurinta sa-mi acorde un atribut fantastic: disperarea. Deci disperare este o metoda de lupta pentru adevar si atingerea absolutului real.
Daca am reusit sau nu sa-mi ating scopul acesta, o voi afla probabil mai tarziu.

Dan Mihaiu, 1998-1999